Turcia...You must read it.. :))) -- Gabriela Elena Ariton
Buna Aiesec oriunde te-ai afla! Sunt Gabi - mai pe scurt. Am mai observat ca au mai postat si alte pesoane pe blog si tot ce s-a spus este adevarat... la inceput (inceputul fiind in momentul in care te vezi intr-o tara straina inconjurata de straini si tot in momentul acela realizezi ca nu mai e mama langa tine si nici altcineva si trebuia intr-adevar sa te descurci singur/a) este putin mai greu din simplul motiv ca nu cunosti locul in care ai ajuns ..pana la urma sa ne gandim si la simplul exemplu ca daca ne-am muta pana din Pitesti in nordul tarii, in Suceava, Cluj, Satu Mare pana si acolo ne-ar fi greu sa ne acomodam care este tara noastra si tot romana se vorbeste (cat s-o mai vorbi ca daca ne-o iau maghiarii...) dar intr-o tara straina.
Dar am zis mai devreme "putin mai greu" pentru ca nu ai cum sa realizezi frumusetea unui lucru (unui loc...) pana nu vezi si alte lucruri urate.
Acum tot ce v-am spus v-am spus asa mai pe ocolite....fatul ca eu la inceput cand am ajuns in Turcia (hai ca acum afla tot poporul cum m-am simtit eu in Turcia..) m-am simtit super singura cu toate ca aveam si alte fete din Romania tot in acelasi orasel cu mine ... si vroiam clar sa ma intorc acasa... Am avut momente grele dpdv psihic, pentru ca eu eram obisnuita ca acasa - sa aiba mereu cineva grija de mine. DPDV fizic totul a fost Ok - am avut casa, am avut masa, am avut o scoala great (zic eu - era scoala privata cu clasele gradinita-liceu inclusiv) si acolo am fost profa de Engleza.
As considera cu adevarat plecarea mea in Turcia ca una dintre cele mai iteresante experiente din viata mea, ca sa nu zic cea mai interesanta avand in vedere ca eu considere ca acolo m-am maturizat, acolo am constientizat care sunt intr-adevar lucruri pentru care trebuie sa ma cosum, tot intr-o tara straina observi si cine ti-e prieten si cine nu!!! Acolo devii mai puternic si fara sa realizezi acest lucru. Il realizezi in momentul in care vii in Romania si toate lucrurile care pentru tine erau intr-adevar o povara ti se par "piece of cake".
A fost o experienta extraordinara pentru mine, repet, pentru ca mi-a dat sansa sa ma cunosc mai bine, sa-mi cunosc limitele si nu in ultimul rand mi-a dat oportunitatea sa vad lumea, alta lume, din alte puncte de vedere (nu numai din punctul de vedere al unei fetite alintate care astepta ca toata lumea din jurul ei sa o ajute cu cate ceva). Am vazut singura ca pot sa fac mult mai multe lucruri decat credeam eu, si as vrea sa subliniez fatul ca (si este adevarat ceea ce zic) inainte de a pleca in Turcia eu eram un "om al grotei" nu vedeam nimik din ce era inafara grotei si nu vroiam sa vad (ceea ce era si mai grav) si nu credeam ca mai exista si altceva decat ceea ce stiu eu - "a litlle girl with girlish ideas".
Hai ca deja am inceput sa deviez de la subiect....ma rog, cred ca acesta este inceputul viitorului meu roman .... :))).
Am avut parte de tot ce este mai frumos ca am stat acolo timp de o luna de zile la un Hotel de 5 stele in Izmit (Grand Yukselis). Am stat acolo deoarece scoala a organizat o tabara de vara timp de o luna ( Iulie 2006) cu copii intre 7 si 12 ani si eu si cu inca 3 tineri in Izmit (si inca 4 in Eskisehir) - pe care i-am recrutat eu din Romania, am locuit acolo la hotel si m-am bucurat de tot ce poti sa-ti inchipui ca ar avea un hotel de 5 stele ... si de tote serviciile lor!!!!!
Sincer daca ar fi dupa mine as mai incerca inca un traineeship, nu tot in Turcia , pentru ca deja cunosc oamenii si civilizatia de acolo .... ci undeva total opus Turciei, si as face lucrul acesta pentru a ma descoperi in continuare ... pentru ca sunt sigura ca inca mai e ceva de descoperit... :) ... dar am spus ca daca ar fi dupa mine, insa nu e dupa mine pentru ca am si un prieten care m-a asteptat timp de un an de zile aici in Romania , acasa, si avut incredere in mine si eu in el bineinteles ... si acestea fiind spuse suntem inca impreuna si dupa un an de zile unul fara altul ... contrazicand cu putere vorba ca "distanta distruge o relatie"...
Ok ... gata, de data asta chiar am epuizat toate resursele din dimineata asta pentru ca e ora 9 si eu cam trebuie sa ma pregatesc de plecat la scoala (lucrez la scoala de Lba Engleza, nu am ramas repetenta.. :) ) .
Va pupik pe toti si va urez succes in viata si o viata cat mai infloritoare (din toate punctele de vedere) !!!!!
1 Comments:
Hey Gabi! Do you remember me? This is Whitney Berrier! We used to be penpals a long time ago! I hope this is the right person! if it is, you should email me at bachrocks1750@hotmail.com
By Anonymous, At 12:02 PM
Post a Comment
Subscribe to Post Comments [Atom]
<< Home