Serbia- the land of peace
"Buna,
Numele meu este Madalina Buzica si sunt din Pitesti. Am absolvit Facultatea de Relatii Internationale si Studii Europene, precum si Facultatea de Jurnalism in orasul amintit mai sus.
Nimic interesant sau iesit din comun pana acum. In 2008 insa, an terminal in “cariera” mea de student, am intrat in contact cu AIESEC Pitesti. Auzisem de AIESEC in timpul facultatii, insa nu m-a atras foarte tare idea de a fi membru a unei organizatii de studenti. Ei bine, de data asta, au venit cu o alta propunere, si anume aceea de accesare a unor stagii de practica internationala.
Ca fost student Erasmus in Lituania, oportunitatea mi s-a parut extrem de interesanta si am hotarat sa incerc. Dupa doua interviuri (primele din viata mea) am fost admisa in program si am inceput cautarea de stagii.
La nici doua luni, am ales: Serbia, mai exact orasul Belgrad, oras cu o populatie si intindere similara Bucurestiului. Decizia de a pleca si mai ales, intr-o perioada de conflict pentru sarbi (conflictul din Kosovo) a venit instantaneu si in niciun moment ulterior nu am regretat-o.
Ce-am facut in Belgrad? Am fost Project Manager pentru cateva proiecte destul de mari si in acelasi timp, trainer pentru grupuri mici de membri AIESEC pe teme legate de PR, Comunicare si Interculturalitate.
Ce-am castigat practic? Experienta in managementul de proiect (de la concept pana la implementare), skilluri de planificare financiara, precum si, poate cel mai important pentru mine, abilitati de training, time management si sentimentul de responsabilitate. Din acel moment, viata “reala” nu a mai parut departe sau dificila.
Cu siguranta, cel mai mare plus al stagiului l-a constituit experienta culturala. Am cunoscut niste oameni exceptionali, primitori si grijuli. In niciun moment nu am simtit absenta casei. Am constatat cu uimire ca “acasa” e locul unde te simti bine si nu o casa sau o tara anume.
Desi este o tara vecina, mentalitatea sarbilor este total diferita de a noastra. Ei nu au sentimentul atat de dezvoltat al romanilor de proprietate sau bani, ci traiesc fiecare zi in parte, fara a se gandi la ce va urma.
Tara plina de conflicte de-a lungul timpului, Serbia nu a uitat niciodata sa traiasca pentru ea insasi si sa-si doreasca inainte de orice, pacea.
Asta da schimbare de mentalitate!
Nationalisti si buni cunoscatori ai istoriei lor, sarbii n-au uitat niciodata sa-si primeasca strainii cu bratele deschise si sa-i implice in viata lor, fara preconceptii si cu mult interes.
Ce a urmat dupa Serbia? O noua experienta in Polonia cu alte asteptari si descoperiri.
Numele meu este Madalina Buzica si sunt din Pitesti. Am absolvit Facultatea de Relatii Internationale si Studii Europene, precum si Facultatea de Jurnalism in orasul amintit mai sus.
Nimic interesant sau iesit din comun pana acum. In 2008 insa, an terminal in “cariera” mea de student, am intrat in contact cu AIESEC Pitesti. Auzisem de AIESEC in timpul facultatii, insa nu m-a atras foarte tare idea de a fi membru a unei organizatii de studenti. Ei bine, de data asta, au venit cu o alta propunere, si anume aceea de accesare a unor stagii de practica internationala.
Ca fost student Erasmus in Lituania, oportunitatea mi s-a parut extrem de interesanta si am hotarat sa incerc. Dupa doua interviuri (primele din viata mea) am fost admisa in program si am inceput cautarea de stagii.
La nici doua luni, am ales: Serbia, mai exact orasul Belgrad, oras cu o populatie si intindere similara Bucurestiului. Decizia de a pleca si mai ales, intr-o perioada de conflict pentru sarbi (conflictul din Kosovo) a venit instantaneu si in niciun moment ulterior nu am regretat-o.
Ce-am facut in Belgrad? Am fost Project Manager pentru cateva proiecte destul de mari si in acelasi timp, trainer pentru grupuri mici de membri AIESEC pe teme legate de PR, Comunicare si Interculturalitate.
Ce-am castigat practic? Experienta in managementul de proiect (de la concept pana la implementare), skilluri de planificare financiara, precum si, poate cel mai important pentru mine, abilitati de training, time management si sentimentul de responsabilitate. Din acel moment, viata “reala” nu a mai parut departe sau dificila.
Cu siguranta, cel mai mare plus al stagiului l-a constituit experienta culturala. Am cunoscut niste oameni exceptionali, primitori si grijuli. In niciun moment nu am simtit absenta casei. Am constatat cu uimire ca “acasa” e locul unde te simti bine si nu o casa sau o tara anume.
Desi este o tara vecina, mentalitatea sarbilor este total diferita de a noastra. Ei nu au sentimentul atat de dezvoltat al romanilor de proprietate sau bani, ci traiesc fiecare zi in parte, fara a se gandi la ce va urma.
Tara plina de conflicte de-a lungul timpului, Serbia nu a uitat niciodata sa traiasca pentru ea insasi si sa-si doreasca inainte de orice, pacea.
Asta da schimbare de mentalitate!
Nationalisti si buni cunoscatori ai istoriei lor, sarbii n-au uitat niciodata sa-si primeasca strainii cu bratele deschise si sa-i implice in viata lor, fara preconceptii si cu mult interes.
Ce a urmat dupa Serbia? O noua experienta in Polonia cu alte asteptari si descoperiri.
Va salut cu drag si va astept in lumea EXCHANGE-ului. “
Madalina Buzica
VP OGX Pitesti 2010-2011
Labels: Exhange, Serbia, Stagiu international de practica
posted by Mada at
8:26 PM
0 Comments:
Post a Comment
Subscribe to Post Comments [Atom]
<< Home