Returnee din Turcia (sau "Adina s-a intors") :))

Eeeee...in cele din urma am ajuns si eu sa scriu. Ma numesc Adina, am terminat Facultatea de Litere, sectia Romana-Engleza in urma cu 2 ani si pe vremea cand inca mai eram studenta, au aparut cei de la AIESEC sa recruteze oameni. Am zis, de ce nu?! O prietena fusese plecata 1 an in Cehia datorita acestei organizatii si pe deasupra auzisem ca existau multe alte lucruri pe care le puteam invata pe parcurs..Asadar, am devenit parte a AIESECului si nu am regretat nici o clipa, desi asta m-a facut sa pun capat unei relatii de 5 ani. In schimb..ce a aparut..o noua viziune de viata, noi oportunitati, noi prieteni. Ceea ce am invatat cu acesti oameni mi-a folosit din plin in tot ceea ce am facut in anul in care a urmat. Credeti-ma ca toate training-urile pe care le-am acumulat, au fost folosite cu succes in stagiul meu de practica in Turcia, impreuna cu unele din persoanele care au mai postat aici. Nu numai ca experienta AIESEC m-a ajutat in ceea ce faceam (profa de engleza si franceza intr-o scoala privata), dar am fost si membru ICX (m-am ocupat direct de receptie si comunicare cu celelalte LCuri din Turcia si am facut Match), OC intr-un tur dedicat tuturor traineelor de acolo (la Cetatea Troia..), adica am lucrat in AIESEC, ceea ce a fost minunat.

A face parte din aceasta organizatie este doar un pas catre ceea ce te asteapta in viata. E o poarta care ti se deschide spre noi orizonturi. Nu numai ca ai parte de "lectii" noi, dar te schimba intr-un fel sau altul si dupa cum ati vazut din cele spuse de ceilalti, te maturizeaza. Ca membru al LCului ai sansa unica de a pune in practica multe din ceea ce poate faci la facultate, de a-ti descoperi limitele, iar mai tarziu poti (cine e capabil si vrea) sa avansezi spre o cariera AIESEC internationala. O alta etapa pe care o poti parcurge e sa devii SN si apoi "trainee": adica sa fii selectat in urma unui proces asemanator celui prin care ai trecut acum pentru a putea pleca intr-o alta tara pentru un timp limitat sa lucrezi. Nu este un job "full-time", se numeste "stagiu de practica" si fii sigur/a ca te va ajuta candva.

Eu ca trainee pe ET (educatie) am avut parte de multe satisfactii. Am descoperit ca totusi pot fi o buna profa de engleza si momentul cand observi ca ceea ce faci tu are rezultate pozitive, iti dai seama de utilitatea tuturor proceselor "complicate" de selectare. Ca sa fii membru si trainee, ai nevoie de putin tupeu, vointa si dorinta de a sti mai mult. Odata ce stii mai mult, clar vei putea si mai mult. Iar tot ceea ce nu te doboara, te ajuta sa te ridici mai mult. In Turcia..hmm....au fost momente cand viata era total in bezna (nu lucram..nu aveam casa..nu intelegeam nimic in limba aia incarligata) dar speranta moare ultima. Apoi, totul s-a limpezit. Viata e o lupta si cred ca pentru asta exista AIESEC..sa dea o mana de ajutor in crearea personalitatilor noastre si uite..in cele din urma cand ajungi sa fii si trainee..vezi totul clar. Sper sa faceti o treaba buna in organizatia asta, mai buna decat cei ce sunt acolo, pentru ca asta e si scopul: sa iti depasesti predecesorii.

Acum..am terminat un stagiu de practica...si da, il vreau pe al doilea...pentru ca merita si este o experienta minunata ce nu trebuie ratata. Incercati si voi, ca nu aveti nimic de pierdut!

Multumesc tuturor celor care au dus la recrutarea si admiterea mea in AIESEC! O sa v-o platesc eu intr-o buna zi! Hahahaha Salutari tuturor si...bine ati venit in lumea AIESEC!

Andreea Nedelea - Belgia

Andreea Nedelea

Analist calitatea datelor
PricewaterhouseCoopers
Belgia Dec 05 – Dec 06

Aiesec: Oct 01 – Apr 05

• 2002-2003 Membru Incoming Exchange (ICX)
• 2001-2005 Membru/helper in comitete de organizare proiecte
• In prezent: alumni Aiesec Pitesti (adica fosila) si trainee la PwC Belgia (www.pwc.be): Lucrez in departamentul de Informatii Globale, iar activitatea mea are ca scop imbunatatirea calitatii si acuratetii datelor despre clientii PwC la nivel global. Traineeshipul se apropie de sfarsit si a fost un exercitiu de independenta si o experienta de viata/profesionala utila, care m-a ajutat sa descopar mai multe despre mine si lumea in care traiesc, sa-mi definesc mai clar sistemul de valori, principiile si drumul pe care vreau sa-l urmez. Un pic mai multe informatii gasiti pe blogul dedicat acestui traineeship: http://hoinarind.blogspot.com
  

De ce Aiesec?

Alegerea asta va apartine si tot ce pot sa va sfatuiesc este sa decideti in cunostinta de cauza, adica sa va acordati ocazia de a descoperi daca Aiesec vi se potriveste si va poate ajuta sa va autodepasiti.

Aiesec nu se rezuma doar la plecarea intr-un stagiu de practica in strainatate prin programul Exchange de care o sa tot auziti, Aiesec inseamna si un numar de responsabilitati, activitati si conferinte din care veti invata lucruri pe care altii le vor invata mult mai tarziu, cand se vor lovi de experienta primului job.

Eu voi incerca sa schitez o lista cu diverse lucruri pe care le-am invatat/castigat pe vremea Aiesec:

- ce etape presupune organizarea unui proiect si cum se organizeaza practic o recrutare de membri, o prezentare de firma, de proiect, o conferinta, etc.
- cum sa dau un telefon la o firma si sa stabilesc o intalnire sau cum se redacteaza corespondenta cu firmele
- ce presupune lucrul in echipa
- ce inseamna sa creezi si sa pui in practica o strategie de promovare pt un proiect
- cum sa fac bugetul unei activitati
- cum sa fac un profil al candidatului si sa stabilesc criteriile de evaluare
- cum sa intervievez si sa evaluez un candidat
- cum sa pregatesc si sa sustin un training
- cum sa imi pregatesc o aplicare pt un job si cum sa sustin un interviu cu o firma
- experienta de munca internationala
- prieteni/cunoscuti in diverse colturi ale lumii

Lista de mai sus nu se vrea a fi si nici nu este una completa. Daca ceea ce cititi va da de gandit, atunci acordati-va timp sa descoperiti oportunitatile Aiesec. Si fiti constienti ca voi sunteti cei care decid ce merita si ce nu din ceea ce are Aiesec de oferit si ca singura cerinta e sa va respectati cuvantul dat si sa nu faceti lucrurile de mantuaiala.

Si, da! Aiesec va va schimba viata intr-un fel sau altul, insa depinde doar de voi care va fi sensul schimbarii.

Danny ....Canada

Salutare, numele meu este Danny, sunt SN AIESEC Pitesti in Canada. Am intrat in AIESEC cu foarte mult noroc in toamna lui 2003, am fost mai intai OCP pe un prioect numit Centrul de Training, apoi am fost LCVP OGX si un an mai tarziu am fost LCP AIESEC Pitesti, mi-am terminat mandatul in martie 2006 si am hotarat sa imi intrerup facultatea si sa plec in internship. Cred ca fetele au povestit destul despre cum li s-a schimbat viata dup ace au intrat in AIESEC, stiu ca suna foarte a secta dar si viata mea s-a schimbat dupa ce am intrat in AIESEC, mai mult decat ma asteptam si fara sa imi dau seama…
Am crezutl ca e momentul in care sa devin Alumni si sa privesc organizatia din afara sa ma simt mandru ca am facut parte din ea si sa stiu ca am contribuit cu ceva la dezvoltarea unor oameni si la dezvoltarea mea…Din pacate pentru Luck nu o sa ii dau sansa sa ma faca Alumni inca, Internshipul meu in Canada m-a facut sa mai vreau inca un an jumate cu AIESEC, nu o sa stau sa explic acum dar cred ca cei mai multi stiu despre ce vorbesc…si nu e traineeship. In cei trei ani de AIESEC am participat la zeci de conferinte, am cunoscut sute de oameni fata in fata si alte sute virtual, in primele 6 luni msn-ul meu era plin, nu puteam sa mai adaug contacte. Am vazut Romania, lucru care nu l-as fi facut fara AIESEC, mi-am deschis orizonturile, am realizat ca lumea e atat de minca, am realizat ca trebuie sa cred in mine si sa vreau mai mult…Dar poate cel mai important e sa nu te opresti din invatat..... Cam atat momentan, ne auzim cat de curand.


Danny

Inca un SN in aceasta Turcie minunata:)

Salutare tuturor celor interesati.......sa citeasca aceste randuri:)
Eu sunt Mada :), mai bine zis Madalina Martinescu( numele din buletin) si ca celelalte fete Amy, Anka, Alina, Gabi ......si lista poate continua, sunt trainee in Turcia, Kocaeli incepand din octombrie, 2005 predand engleza intr-o scoala particulara. Am terminat sectia Romana-Engleza, iar dupa absolvire am plecat in acest minunat loc Turcia. In prezent sunt in cel de-al doilea traineeship in acelasi oras numai ca scoala e diferita. La inceput pentru mine a fost foarte dificil sa iau decizia de a pleca departe de tot ceea ce insemnase pentru mine VIATA. Si spun asta pentru ca am o familie, prieteni din copilarie, aveam o relatie de 4 ani (aveam) care intre timp nu a rezistat distantei:))) deci intr-un cuvant aveam motive sa raman acolo aproape de ei......si sa imi continui viata asa cum o stiam eu .... facand poate aceleasi lucruri ...... traind in acelasi fel de pana atunci.
Dar!!!!!!!!!!! Nu, am ales AIESEC. Am ales sa plec si am vazut ce inseamna intr-adevar viata! Tot ce vreau eu sa spun e ca mi s-au deschis alte orizonturi, acum pot vedea altfel tot ce pana atunci poate consideram imposibil si nerealizabil. Odata ce esti departe de tot ce pana atunci te inconjurase, facuse parte din universul tau realizezi ca de fapt exista mult mai mult. Aiesec pentru mine a fost un pas important in viata mea. M-a invatat sa fiu mult mai toleranta, sa accept unele chestii pe care in trecut nici prin cap nu imi trecea ca pot sa le tolerez. M-a facut mult mai puternica si am dobandit increderea in mine ca pot mult mai mult acum decat daca as fi stat aproape de mama si tata. Am fost aici un an si m-am descurcat singura, am luat decizii singura si am devenit mai responsabila. Nu mai e acelasi lucru ...... cand ai o problema o suni pe mama si ea te ajuta ca de ....te-a ajutat mereu:) Nu. Acum esti pe pielea ta, incerci sa dai tot ce e mai bun din tine, iar daca faci o greseala raspunzi pentru ea. Un alt aspect pe care aiesec ti-l ofera e ca ajungi sa cunosti oameni de toate categoriile. Cel putin pentru mine asa a fost. Am avut parte sa vad prieteni adevarati, am vazut o groaza de mincinosi si falsi, bogati, saraci, toate felurile si am invatat sa ii sortez ca merele stricate de cele bune. Acum am o groaza de prieteni (nu numai turci) si va pot spune am o viata sociala foarte activa aici, poate mai mult decat in Romania. Am avut oportunitatea sa vizitez locuri minunate, am vazut o alta cultura si traiesc miracolul descoperirii unor lucruri noi in fiecare zi. Pot spune ca uneori simt ca daca nu faceam acest pas de a pleca ramaneam o 'narrow-minded'. Nu spun ca vedeam precum calul, nu in nici un caz dar ceea ce am trait aici m-a facut poate sa imi deschid ochii si mai mult.
Sfatul meu e .......Go for it! You have nothing to lose! Nu rata sansa de a vedea o alta lume!
Acolo te vei decoperi pe tine si nu numai. Si vei avea avantajul de a le arata celor din jur ce inseamna Romania ... vei putea fi un ambasador al tarii tale poate unul mult mai bun decat toti politicienii nostri si poti schimba imaginea aia pe care toata lumea o stie despre noi ....... o tara de tigani care fura la tot pasul si femei dispuse sa se vanda la fiece colt de strada(caci sa fim seriosi asa ne percep toti europenii)
O groaza de prieteni de aici vor sa vina si sa viziteze tarisoara noastra ...si asta datorita MIE.( I am so proud of myself!) Glumeam desigur ..... dar e adevarat caci i-am facut curiosi.
Cam atat despre mine ... poate ca am batut campii cu gratie dar inca nu m-am trezit cu toate ca e tarziu :) mintea mea imi zboara zboara.......:) caci imi va fi foarte greu sa plec de aici unde practic mi-am facut o alta viata, m-am atasat asa de mult de locurile astea ca nu am rezistat si am ales sa continui aici. Va pup pe toti! iar daca ar fi dupa mine ...... acum ...... nu as mai ezita! multumesc AIESEC pentru ca ai aparut in viata mea, multam baieti ca m-ati recrutat:)
Ma puteti contacta pe : mada_martinescu@yahoo. com sau pe Msn mmelle_ro@hotmail.com

Tot Turcia - Alina Patrascu

Buna la toti!
Da tot Turcia.Pentru ca si eu am fost si sunt inca( sper daca nu am probleme cu viza) trainee acolo....intr-un mic si frumos oras studentesc...Eskisehir.Ce pot sa spun despre experienta mea??????Sunt atat de multe de zis.....
Pot sa incep asa.Am 24 de ani dar am fost selectata ca SN in Aiesec cand eram in anul trei de facultate.Asa ca am decis sa stept sa termin scoala intai si apoi sa ma gandesc sa plec.Asa ca un an am bantuit prin Aiesec.Dar anul asta a insemnat atat de mult pentru mine.Am invatat si am descoperit ca pot face asa de multe.Am participat si am organizat proiecte, am fost la conferinte, am cunoscut o groaza de oameni interesanti de la care am avut atatea de invatat.A fost un an cu adevarat plin.Apoi am absolvit ( Romana- Engleza) si am hotarat sa plec alaturi de alte 8 fete cred( P-box) in Turcia.Trebuie sa recunosc ca am plecat la inceput un pic cu inima indoita pentru ca nu auzisem lucruri asa de bune despre Turcia dar eram bucuroasa pentru ca nu plecam singura.Dar am ajuns acolo....in Eskisehir....si am descoperit ca toate lucrurile alea erau false.Turcia e o tara frumoasa,cu o cultura incredibila, cu cel putin 10 ani inaintea tarisorii noastre, si in scurt timp a devenit o a doua casa pentru mine.Cred ca de aia am hotarat sa ma intorc.Si eu chiar m-am bucurat ca fetele au fost acolo pentru ca am impartit si bucurii si necazuri impreuna.Si am avut cu cine sa vorbesc in limba mea cand mi s-a facut dor.Eu am lucrat primul an in Atayurt ca si Gabi de altfel.Am predat Engleza la clase de liceu si generala.Dar am avut si probleme cu scoala...cu salariul pentru ca nu ni-l dadeau la timp( si prin asta spun ca intarziau si 3 sapt iar tu veai chirrie de platit si altele ,ca sa nu mai zic ca nu voiau sa ne dea salariul la sfarsit pe ultimele doau saptamania de lucru).Si spun astea pentru ca trebuie sa stiti ca apar si probleme, nu e totul paine si miere.Dar am stiut sa le rezolv....si am descoperit ca pot mult mai multe decat am crezut vreodata si ca am prieteni adevarati care au fost dispusi sa ma ajute(fetele si ceilati prieteni).In rest nu am avut de ce sa ma plang. Anul ala a fost incredibl pentru mine.M-am adaptat usor la viata de acolo, mi-am facut prieteni pe viata cred.De asta a ales sa plec iar.....la doar 2 luni dupa ce m-am intors.Tot in Turcia.....tot in Eskisehir.Anul asta predau English Speaking classes la o scoala de limbi straine, Evrendil.Imi place foarte mult scoala si simt ca am atatea de invatat si inca atatea inaintea mea.
Pai cam atatea despre mine deocamdata.Asta e adresa mea de mail: alipatrascu@gmail com
Va pup pe toti!!!!

Turcia...You must read it.. :))) -- Gabriela Elena Ariton

Buna Aiesec oriunde te-ai afla! Sunt Gabi - mai pe scurt. Am mai observat ca au mai postat si alte pesoane pe blog si tot ce s-a spus este adevarat... la inceput (inceputul fiind in momentul in care te vezi intr-o tara straina inconjurata de straini si tot in momentul acela realizezi ca nu mai e mama langa tine si nici altcineva si trebuia intr-adevar sa te descurci singur/a) este putin mai greu din simplul motiv ca nu cunosti locul in care ai ajuns ..pana la urma sa ne gandim si la simplul exemplu ca daca ne-am muta pana din Pitesti in nordul tarii, in Suceava, Cluj, Satu Mare pana si acolo ne-ar fi greu sa ne acomodam care este tara noastra si tot romana se vorbeste (cat s-o mai vorbi ca daca ne-o iau maghiarii...) dar intr-o tara straina.
Dar am zis mai devreme "putin mai greu" pentru ca nu ai cum sa realizezi frumusetea unui lucru (unui loc...) pana nu vezi si alte lucruri urate.
Acum tot ce v-am spus v-am spus asa mai pe ocolite....fatul ca eu la inceput cand am ajuns in Turcia (hai ca acum afla tot poporul cum m-am simtit eu in Turcia..) m-am simtit super singura cu toate ca aveam si alte fete din Romania tot in acelasi orasel cu mine ... si vroiam clar sa ma intorc acasa... Am avut momente grele dpdv psihic, pentru ca eu eram obisnuita ca acasa - sa aiba mereu cineva grija de mine. DPDV fizic totul a fost Ok - am avut casa, am avut masa, am avut o scoala great (zic eu - era scoala privata cu clasele gradinita-liceu inclusiv) si acolo am fost profa de Engleza.
As considera cu adevarat plecarea mea in Turcia ca una dintre cele mai iteresante experiente din viata mea, ca sa nu zic cea mai interesanta avand in vedere ca eu considere ca acolo m-am maturizat, acolo am constientizat care sunt intr-adevar lucruri pentru care trebuie sa ma cosum, tot intr-o tara straina observi si cine ti-e prieten si cine nu!!! Acolo devii mai puternic si fara sa realizezi acest lucru. Il realizezi in momentul in care vii in Romania si toate lucrurile care pentru tine erau intr-adevar o povara ti se par "piece of cake".
A fost o experienta extraordinara pentru mine, repet, pentru ca mi-a dat sansa sa ma cunosc mai bine, sa-mi cunosc limitele si nu in ultimul rand mi-a dat oportunitatea sa vad lumea, alta lume, din alte puncte de vedere (nu numai din punctul de vedere al unei fetite alintate care astepta ca toata lumea din jurul ei sa o ajute cu cate ceva). Am vazut singura ca pot sa fac mult mai multe lucruri decat credeam eu, si as vrea sa subliniez fatul ca (si este adevarat ceea ce zic) inainte de a pleca in Turcia eu eram un "om al grotei" nu vedeam nimik din ce era inafara grotei si nu vroiam sa vad (ceea ce era si mai grav) si nu credeam ca mai exista si altceva decat ceea ce stiu eu - "a litlle girl with girlish ideas".

Hai ca deja am inceput sa deviez de la subiect....ma rog, cred ca acesta este inceputul viitorului meu roman .... :))).

Am avut parte de tot ce este mai frumos ca am stat acolo timp de o luna de zile la un Hotel de 5 stele in Izmit (Grand Yukselis). Am stat acolo deoarece scoala a organizat o tabara de vara timp de o luna ( Iulie 2006) cu copii intre 7 si 12 ani si eu si cu inca 3 tineri in Izmit (si inca 4 in Eskisehir) - pe care i-am recrutat eu din Romania, am locuit acolo la hotel si m-am bucurat de tot ce poti sa-ti inchipui ca ar avea un hotel de 5 stele ... si de tote serviciile lor!!!!!

Sincer daca ar fi dupa mine as mai incerca inca un traineeship, nu tot in Turcia , pentru ca deja cunosc oamenii si civilizatia de acolo .... ci undeva total opus Turciei, si as face lucrul acesta pentru a ma descoperi in continuare ... pentru ca sunt sigura ca inca mai e ceva de descoperit... :) ... dar am spus ca daca ar fi dupa mine, insa nu e dupa mine pentru ca am si un prieten care m-a asteptat timp de un an de zile aici in Romania , acasa, si avut incredere in mine si eu in el bineinteles ... si acestea fiind spuse suntem inca impreuna si dupa un an de zile unul fara altul ... contrazicand cu putere vorba ca "distanta distruge o relatie"...

Ok ... gata, de data asta chiar am epuizat toate resursele din dimineata asta pentru ca e ora 9 si eu cam trebuie sa ma pregatesc de plecat la scoala (lucrez la scoala de Lba Engleza, nu am ramas repetenta.. :) ) .

Va pupik pe toti si va urez succes in viata si o viata cat mai infloritoare (din toate punctele de vedere) !!!!!

Wonderland.....Anca Oproiu

Wonderland.....where impossible is possible.......Salutare.....ma cheama Anca si sunt trainee in Turcia din august 2005 si voifi aici pana in iulie 2007....eu am ales pentru cel de-al doilea trainshiptot...wonderland ..asa cum o numesc eu.....de ce wonderland ?!...de ce 'theland where impossible is possible'....pentru ca sincer asa este....de candam ajuns aici in 2005 totul s-a schimbat....poate ca cei care sunt noi inaiesec si in trainshipuri vor gandi ceva de genul asta...bai ceplictisitaori sunt astia toti...toti au aceleasi replici aceleasicliseuri...aiesec m-a schimbat, aiesec si trainshipul m-a facut sa realizezmulte si sa-mi dau seama de propriile limite, aiesec si acest trainshipmi-au aratat o alta perspectiva si mi-au deschis noi orizonturi....totispunem aceleasi cliseuri pt ca sunt adevarate..este ceea ce aiesec a facutpt noi...Dupa un an petrecut aici pot spune un sincer multumesc pt aceasta experienta....este unica si sunt momente cu care probabil nu ne vom maiintalni in viitor...de aceea eu am decis sa vin si pt a doua oara...sinceras fi ales alta tara dar din cauza unor probleme ce nu au tinut de mine amacceptat si aceasta varianta de a ma intoarce aici...si nu regret acestlucru...intotdeauna avem alte optiuni in viata si ceea ce aiesec ofera inprimul rand este optiunea de a schimba ceva in viata ta si acelorlalti...optiunea de a alege....de a fi diferit si de cunoaste...pt mineasta inseamna aiesec....multe oportunitati de a face ceva ..de a schmba cevain viata mea si de a alege......Primul meu trainship l-a facut in Eskisehir Turcia intr-o companie ...ampredat engleza tehnica si engleza afacerilor.....acum in cel de-al doilea tnfac acelasi lucru dar am schimbat compania si orasul...acum sunt inBursa...Anul trecut a fost un an exceptional...am cunoscut foarte multitrainee din toate colturile lumii...pot spune acum ca multi dintre ei desipoate nu ii voi revedea sunt parte din sufletul meu ....am vazut locuri pecare multi nici macar nu viseaza ca le pot vedea...inca un an va insemana simai mult .....in acelasi timp de ce sa nu fim sinceri....aceasta experientauneori este grea pt ca suntem departe de casa si de cei dragi...dar inmomentul in care te intorci acasa si tragi linie iti dai seama ca ceea ce afost greu nu a facut decat sa te maturizeze mai mult si sa te faca sa itispui...'daca am trecut peste tot singur si fara ajutorul nimanui si am gasitsolutii pt tot..insemana ca sunt pregatit intr-adevar sa infrunt viata..'Sfatuiesc pe oricine se gandeste la o astfel de experienta sa nu stea peganduri si sa faca aceasta alegere....de a pleca...de a fi parte dinaiesec....de a avea puterea sa schimbe ceva....eu nu pot decat sa spunMULTUMESC AIESEC....

Anca trainee in Turcia Bursa

Ionut Mares (aka Ionuteee), Singapore

Salutare AIESEC Pitesti & SNi, returnees and trainees in toata lumea!!!
Vreau sa-ncep prin a-mi cere iertare pentru faptul ca nu am dat nici-un semn de viata de foarte mult timp (rushinica, rushinica, rushinica) si sa va promit ca o sa incerc sa va povestesc cam ce am facut pe meleagurile asiatice din Ianuarie 2006 pana acum!
Pentru cei care nu ma cunosc numele meu este Ionut Mares (aka Ionuteee), fost AIESEC Pitesti LC member, SN, Trainee (in Victoria, Canada _ Ianuarie-May 2004), Returnee si din Ianuarie 2006 Trainee in Singapore (Product Executive for DHL Regional Office, Asia Pacific) pentru 1 an.
Adresele de e-mail pe care puteti sa-mi scrieti:
ionut.mares@gmail.com
ionut_mares2003@yahoo.com (Yahoo Messenger ID)
ionutmares2004@hotmail.com (MSN ID)

Mihaela Pascu, Polonia,

Buna tuturor.
Numele meu e Mihaela Pascu, dar cei mai multi ma stiu drept Micky sau Miaiela :). Anul asta am terminat facultatea de Litere, sectia Romana-Engleza, dupa care am ales optiunea traineeship-ului, iar acum ma aflu in Polonia, in orasul Lubin, predau Engleza intr-o scoala particulara pentru copii intre 7 si 16 ani.
Am fost membru AIESEC timp de 2 ani si o sa va vorbesc in primul rand din punctul asta de vedere, al unui membru simplu. Ati intrat in @, poate va intrebati inca ce se face aici, care va fi rolul vostru, ce o sa castigati avand in vedere ca bani sigur nu, o sa merite sa va pierdeti timpul fara nici un castig material? Aceste intrebari sunt normale, cel putin eu sigur m-am intrebat. La inceput am crezut ca @ e ca un vis, e rupt de realitate, ca acolo nu intalnesti oameni care se cearta, si ca acolo nu exista probleme, ca totul merge ca pe roate. Ei bine nu, in @ exista oameni si probleme de toate felurile. Si asta a fost primul lucru care m-a tinut in @, adica realitatea de zi cu zi, dar pe care niste studenti, niste copii inca incearca sa o schimbe, incearca sa arate ca suntem tineri si avem puterea sa facem ceva pentru viitorul nostru. Si o sa urmeze o perioada in care totul o sa para roz, fara nici o problema, o sa va faceti f multi prieteni, o sa va distrati, si @ o sa devina locul in care mergeti sa va recreati. Apoi lucrurile incep sa se schimbe: vi se va cere sa fiti responsabili, sa va implicati, vi se vor da task-uri de indeplinit, si voi o sa va ganditi "dar de ce sa ma stresez? De ce as face ceva, ca eu sunt student, deocamdata ma intereseaza sa ma distrez, sa am prieteni multi, sa ma plimb" Ei bine da, veti gasi si asta in @, dar veti mai gasi si ceea ce se intalneste oriunde in lume: stress, nervi intinsi la maxim, discutii contradictorii si oameni nu prea draguti. Dar e normal, pentru ca in @ exista oameni normali, cu probleme ca oricine altcineva si cu aceleasi diferente de caracter. Au insa alte idealuri, au inteles ca nu e de ajuns sa mergi la scoala de dimineata si pana seara, sa mai chiulesti intre timp cateva ore, ca profesorul e prea plictisitor, si sa te intorci seara acasa fara sa fi invatat nimic, iar maine sa o iei de la capat. Mai un bar, mai o terasa, o discoteca, si asa trece saptamana. Si continui tot asa, nu te implici in nimic, parintii nu te streseaza, ca stiu ca te duci la scoala sa inveti, de bani se ocupa ei. Si au trecut cei 3-4 ani de facultate, si vrei sa te angajezi, dar unde, ca nu stii sa faci nimic. Peste tot se cere experienta si tu o sa spui: "Pai nu stiu, ca la scoala nu am facut". Cam aici intervine @ul, ca in @ poti invata orice te intereseaza, din toate domeniile care se cauta pe piata in prezent.
Nu am facut parte din Board, adica nu am fost VP pe nici o arie, dar am fost membru activ in acesti 2 ani, cu perioade mai mult sau mai putin aglomerate. Am fost OCP o singura data (pe LTS), dar OC in majoriatatea proiectelor si delegat la majoritatea conferintelor importante. Bineinteles ca au existat momente cand a fost greu, cand am vrut sa las totul balta, cand mi-a fost teama sa imi asum responsabilitati, dar acum privesc in urma si stiu sigur ca a meritat absolut fiecare clipa pe care am trait-o acolo, si fara nici o indoiala am avut ceva de invatat din absolut toate activitatile, plus ca tot ce am facut in @ mi-a imbunattatit CV-ul simtitor. Asta e marele avantaj, spre deosebire de o firme spre exemplu. Daca gresesti in @, nu o sa te dea nimeni afara, nu o sa te concedieze nimeni, pentru ca nu exista problema care sa nu poata fii rezolvata. Si peste toate astea, tu o sa castigi insa ceva, vei stii unde ai gresit si data viitoare nu se va mai repeta, si vei avea oricand sansa sa incerci din nou si sa arati ca ai invatat ceva, ca esti mai bun. Si asa, putin cate putin, castigati ceea ce se cheama experienta, si veti ajunge peste un an- doi de @ sa va dati seama cat v-ati schimbat, veti intelege mai bine pentru ce ati intrat in @ si mai ales cat v-a ajutat @-ul.
S-a creat acest blog pentru voi, tocmai pt a va face constienti de faptul ca ati facut cea mai buna alegere pentru voi. N-as vrea sa ne priviti pe noi, SNii @ Pitesti drept niste oameni total deosebiti, la nivelul carora nu puteti ajunge. Eu pot sa spun ca puteti ajunge cu siguranta, puteti fii chiar mai buni. Si noi am fost ca voi, si pe noi ne-au invatat altii, si mai avem inca multe de invatat cu siguranta.
Traineeshipul meu a inceput pe 18.09.2006 si se va termina pe 30.06.2007. Nu a trecut mult timp, dar deajuns incat sa inteleg ca daca n-ar fi fost @ n-as fi avut sansa sa traiesc aceasta experienta unica.Nu am avut nici un fel de problema de integrare sau de acomodare, si asta pentru ca am depasit prin toate experientele de @ tot ceea ce se cheama "adaptare". Mi-am facut prieteni f repede, si imi place f mult. Nici o zi nu seamana una cu alta, totul e o provocare, chiar si sa mergi pana la magazin sa cumperi paine, dar e o experienta care sigur nu se compara cu nici una de acasa, din tara ta. Eu am avut nevoie sa traiesc asa ceva ca sa inteleg mai bine lumea si sa ma cunosc mai bine, sa imi ating intr-un fel limitele.
Cred ca v-ati plictisit deja, asa ca o sa ma opresc aici. Pentru toti cei care au ceva intrebari, imi pot scrie pe adresa de mail mihaelapsc@yahoo.com, sau mihaela.pascu@gmail.com. Chiar daca nu ne cunoastem, asta o sa fie o ocazie buna, asa ca intrebati-ma orice aveti nevoie sa stiti, o sa va raspund cu siguranta.

Mona Serban, Columbia

Salut, sunt Ramona Serban, in prezent AIESEC trainee in Columbia, am 26 ani, am teminat Facultatea de Litere, Sectia Franceza-Engleza, promotia 2004. Am descoperit AIESEC in ultimul an de universitate si imediat dupa ce am terminat si mi-am luat licenta, am plecat in primul traineeship, in Turcia, Eskisehir, unde am predat engleza si romana intr-o scoala particulara. Marturisesc ca nimic nu se compara cu o practica in strainatate, experienta de viata, omaneii, locurile, cultura, tot ce inveti este absolut extraordianar si incredibil, asa ca am venit acasa hotarara sa merg intr-un al doilea traineeship si am ales o destinatie mai putin comuna: Columbia, unde ma aflu si acum, si unde din pacate mai am mai putin de doua luni. Nu se poate descrie in cuvinte experienta pe care o traiesc aici, zi de zi, clipa de clipa, inconjurata de oamnei minunati, intr-o tara superba! Intr-adevar, nu se poate descrie, dar se poate trai!Sunt aici din Ianaurie si am trecut prin multe experiente, si unele nu din cele mai placute. La o luna dupa ce am ajuns uram Columbia si oamenii si traineeshipul meu care era un esec total- predam engleza pt copii de 5 ani, filthy rich si super spoiled si super rasfatati, oraselul unde am locuit la inceput era superb, breath-taking, dar din pacate lipsit de orice puncte turistice sau entertainement. Dupa o luna plangeam si nu stiam ce caut aici, voiam cu disperare sa ma intorc acasa , imi ziceam ca am facut o eroare si nu am ce cauta aici. A fost greu si greul a continuat, dar vorbind cu o pritena din Peru, Selma, care a avut si ea o practica aici in Columbia, si mi-a venit o idee care la inceput mi s-a parut absurda, sau cel putin greu de realizat. Sa imi schimb traineeshipul. Credeti-ma ca nu am simtit niciodata suportul AIESEC mai mult ca in acele zile de disperare si tristete, crezand ca visul meu de a avea o a doua practica de un an in Columbia, ruinandu-se. Am inceput sa trimit e-mailuri si AIESEC Pitesti si toate LCurile de aici din Columbia s-au mobilizat asap si au inceput sa raspunda. A fost fantastic, in mai putin de 2 saptamnai am avut un match si dupa interviuri telefonice cu diferite scoli in Columbia am ajuns in Medellin care este absolut superb, predau Engleza in cea mai buna Facultate din oras, in Centrul de Limbi EAFIT si nu am fost in viata mea mai fericita. Ma bucur ca nu am renuntat si nu mi-am facut bagajele. A meritat asteptarea !!
Daca vreti sa cititi mai multe despre experienta mea aici in Columbia, am un travel blog, I hope u`ll enjoy it!!
http://www.travelblog.org/Bloggers/pink-mona/

Romanian trainee in Colombia,MedellinEAFIT UniversityABIERTA al MUNDO

Phone number:3126447110

MSN: pinkmona24@hotmail.com alleessandra@yahoo.co.uk

"winners don`t do different things,they do things differently"

Un Sn ratacit dar fericit pe meleaguri pagane :) Turcia

Salutare, salutare...
Eu sunt Minciuna Ionela Georgiana...dar toata lumea ma stie drept Amy. Am terminat Facultatea de Litere din cadrul Univ din Pitesi, sectia F-R 2001-2005. Iar momentan sunt trainee in @Kocaeli, Turcia (in cel de-al doilea tr-ship).
Tn-ul este o companie privata unde se invata tot ceea ce tine de calculatoare, de la simpla operare pana la programe din cele mai complicate, contabilitate (generala sau asistata de calculator) pana la limbi starine (Fr, Engl, Rus).
Aici eu sunt profesoara de Fr, Engl si Business Engl.
In @Pit am fost recrutata ca Sn in primavara anului 2005 (multam baieti pt oportunitate) si vreau sa spun ca odata ce am intrat pe usa sediului parca toate lucrurile au inceput sa aiba alt contur. Poate ca pare pompos dar pentru mine chiar asa s-a intamplat. Si iata cum:
- in perioada de training-uri am invatat foarte multe lucruri (multam Rick, Armina, Danny, Luck, Alex aka Poetu si restul trupei), si aici ma refer la partea practica nu teotie care se toceste pe rupte la facultate. Am invatat de la oamenii astia multe lucruri din diferite domenii... altele decat cel al facultatii mele (litere) ca de exemplu: management, comunicare, marketing...etc, lucruri pe care le-am folosit din plin aici la noul post de munca.
- inveti sa te maturizezi si sa iei singur decizii care-ti vor afecta mai tarziu viitorul. Atunci cand esti trainee inveti sa te descurci singur, sa adopti si sa implementezi metode noi din mers..... Hmmmm si ar mai fi ceva: inveti lucruri noi si capeti experienta atat profesionala cat si de viata. Intr-un cuvant TE MATURİZEZİ
La sfarsitul facultatii aveam posibilitatea sa aleg o cariera linistita de profesoara la cine stie ce scoala aruncata pe cine stie ce deal sau vagauna uitata lume. Lucru nu tocmai pe placul meu. Atunci am ales sa fac altceva. Am ales ceva diferit. Am ales @. Si uite asa am ajuns in Turcia, si nu regret nici o secunda.
Ceea ce am vrut eu sa spun in toata poliloghia de mai sus se poate rezuma in cateva randuri:
1. daca vrei sa faci ceva diferit, nu-ti fie teama de necunoscut! Ai curajul sa incerci! Nu vei regreta! JUST DO IT!and you will see. IT'S UP TO YOU!
2. ajungi sa-ti cunosti limitele: cat poti si ce poti sa faci. İnvata cate putin pe fiecare zi de la fiecare om cu care interactionezi! Cu cat ai mai multe cunostinte cu atat mai bine.
3. inveti ceea ce inseamna responsabilitate. Nu mai ai in cap doar discoteci si party-uri la care-ti faceai de cap pana dimineata, iar a doua zi cu ochii carpiti de somn te rugai in genunchi de colega de banca sa te ajute cu tema sau sa te lase sa copiezi la examen. Aici inveti sa fii RESPONSABIL atat de tine cat si de actiunile si deciziile pe care le iei.
Hmmm ca tot am vorbit de distractii (sincera sa fiu mi-e dor de o discoteca de a nostra romaneasca pana-n zori)... cunosti trainee din toate colturile lumii ..cu alte cuvinte feluri noi de a te distra.. Si uite asa iar ai posibilitatea sa interactionezi cu lumi si culturi noi... adica mai ai o sansa in plus sa mai adaugi ceva la ghiozdanelul cu informatie.
In speranta ca nu v-am speriat prea mult, si serios vorbind acuma ... cine are posibilitatea sa plece intr-un tr-ship i-o recomand cu toata inima. Si vorba Ramonei... cine a plecat o data o sa vrea si a doua oara... garantat!
Asa ca GO FOR IT!
Eu cam atat am avut de spus...Daca mai aveti intrebari sau nelamuri va stau la dispozitie pe urmatoarea adresa: amisor_82_ro@yahoo.com pt mail-uri, iar pt MSN amisor_82_ro@hotmail.com
Salutare de aici de pe meleaguri pagane...:)

prezentare pe scurt

Salut !

Numele meu este SN AIESEC Pitesti, sunt un Blog special creat pentru membri, returnee, alumni si SNi AIESEC Pitesti. Scopul meu este sa informez membrii despre experienta mea si sa le arat ce este Exchange-ul.

Vreau sa ne cunoastem mai bine si de aceea o sa te rog sa lasi gandurile tale aici, sa iei adresele care le gasesti aici si sa le folosesti ori de cate ori ai nevoie, sa ne intrebi despre experienta noastra si sa ne spui despre a ta.

:) :P